Am dat deoparte perdeaua de elucubrații
Și am privit geamul înghețat de albe halucinații,
O fantomă era cocoșată de frig,
Apa din formele ei diforme a înghețat pe dig,
Aventura gerului era gripată de-un spasm dezlănțuit,
Aerul din spații fictive de tenebre era înlănțuit,
Mi-am părăsit fecioarele virtuale în memorii,
Strugurii amintirilor vetuste se stricau în podgorii,
Caut în adevăr perfecțiunea ca o înviere la infinit
Și o găsesc în minciună îngropată sub straturi de lignit,
Un zgomot neliric bate în liniște sacadat,
De simfoniile zbuciumului în sunete este sudat,
Idealul pudrat cu puritate pe aripi iluzorii
Se zbate frenetic pe spuze aureolând zorii,
Irealul se înfășoară în caiere de aparențe
Și își etalează realității impudic jalnice zdrențe,
Eu mă divid din forme impersonale în esențe
Și dezvălui lumii prin versuri imateriale carențe.