Amintiri cu portocale și staniol,
Cu brazi aduși de prin păduri departe,
Cu nopțile încremenind domol
Sub vocea stinsă-a literei din carte,

Cu flori fără de număr și de rost
În gheața din ferestre răsărite,
Cu chipul sfânt al celor care-au fost,
Cu gânduri mii și-adesea rătăcite

Prin viitorul ce-l trăiesc acum,
Aici și între-aceste ziduri ninse,
Cu oameni care trec încet pe drum,
Cu case mici și cu lumini aprinse.