Trupul poetului, albatros împușcat
S-a înălțat hieratic, epifanie nemaivăzută
Tălpile lui goale ating cearceaful imaculat al orizontului
La căpătîi Luceafărul de seară plânge
Cu lacrimile adunate-n poală
Largi catarge-vremile se scufund în marea somnului
Și veștile-poveștile, stropi de cuvinte
Călătoresc pe spinarea delfinului mut
Conuri de foc în asfințit marin