Privesc portretele cu ochii și cu buzele
Cu firele de păr, Cu formele ovale trântite in decor
Cu spațiile contrastiv egale...—
Și trist încerc să cuprind cu brațele-mi goale,
dezlănțuitele tale, — rare frumuseți
Căci de-aș avea în mâini puterea unei vieți întregi,
Din clipele pe care tu le ștergi,
eu aș crea lungimile ascuțitelor săgeți...—
Din rotundul sticlos, cu care mă privești,
aș desface întelesul pe care ți-l dorești…
Portrete ce doar în oglindă emfatic le zărești
când tainic meditezi…—
Contempli zilele ce trec și nu le vezi
Luminile ce se revarsă peste fața de sienna arsă,
stoarsă, de lacrimi și de sânge :
Negru pământ către adânc ce duce, Negru scrum
și pleoapa care curge...