În fiecare dimineață
când soarele își vâră ochiul
sub ierburi
ca o nălucă
pielea mi se zbate
într-un condens
cu miros mistic - aș zice eu
pe altă parte
remarc goliciunea trupului
lângă un harem de vise
...dumnezeiască prezență
deși sunt omul care nu știe
nicio rugăciune până la capăt

știu că sunt sortit
de-apururi să mă nasc
într-o altă naștere
când secunda
își dă drumul din trupul
pregătit de plecare...