Octombrie cu frunze ruginii...
Ne înconjoară adesea mireasma toamnelor târzii,
Pe lacul spintecat de crengi
Și frunze galbene-aurii
Se oglindește chipul meu,

Sunt eu?
Tu oare-ai să mai vii?

Și nu-mi răspunde galbenul straniu al arborilor
Și nici nu mai aștept răspuns
Sunt poate chiar copilul vânturilor
Și asta nu-i de-ajuns?

Și iarăși cad aceleași frunze ruginii
...Mă răscolește nostalgia ploilor târzii...

Sunt eu?
Tu oare-ai să mai vii?