Vorbind cu timpul : „ Nu mai vine!
Și a plecat, mă simt pustie…
Suspin și plâng, dar n-are rost,
Nimic nu este cum a fost…

L-aș întreba în nopți de mai,
Ai revenit, cât o să stai ?”
Acum printre lacrimi rămâne așteptarea,
Si timpul senin, mi-așterne uitarea…
(septembrie, 2005)