Înalță-ți capul către soare
Și-ascultă vorba unui dor,
Ce pare că în mine moare,
Un ultim glas al unui vechi amor.


Alunecând ușor în agonie,
Trecând apoi mult prea ușor în extaz,
Zburând parcă-n acorduri de suavă simfonie,
Te simți atras de un frumos miraj.


Și goana după sentimente reînvie
Odată cu prea-veșnica putere de-a iubi,
Odată cu durere și-apoi cu bucurie
Se pare că prea simplu dragoste ar putea fi.


Trăgând concluzii nu prea cugetate
Te simți a fi un simplu visător,
Topit de lacrimi și cuvinte fermecate
Te simți cuprins de-un sentiment năucitor.


Te simți îndrăgostitul dintr-o carte
Ce din prea mare drag ce a purtat,
Știindu-se de aleasă prea departe,
Cu toți dușmanii lumii s-a luptat.


Dar înainte de-a te știi prea falnic
Și de-a considera totul amor,
Ascultă versul trist, chiar jalnic,
Al unui suflet cea murit de dor.