e luni
cască de fiecare dată când ștampila
apasă mecanicul instabil de dimineață
un miros ciudat de anestezie în fosta cutie de pantofi
căutam un prelungitor și am găsit breșa în timp
un bătrân cu coadă albă
arată ca o hârtie igienică cu vanilie
mă fixa insistent
avea pantaloni de piele strâmți
am încercat să mă uit pe geam
vedeam planete
s-a ridicat și mi-a întins
un zâmbet șmecheresc pe sub mustața mucegăită
care se bălăngnea scârbos de fiecare dată
când își mișca buzele
repetam tabla înmulțirii
mai târziu luminile s-au stins
și am încercat să-mi nimeresc nasul cu degetul mic
pe înturneric cu cea mai mare precizie am reușit
să mă declar incapabilă
luminile flicăreau
dar nimeni nu părea să observe
un strat gros de răceală mi se depusese în spinare
cifoscolioză cu discopatie acută
mă tot fixa bătrânul ăla
ca un mister pueril excitant
de ce există catralioane dacă nimeni nu le folosește