n-am nici o dovadă că există un Albert care fumează
singurul lucru cert este soldatul cu mască de gaze
e atât de aproape că îi aud respirația prin filtru măștii
îmi dictează versuri despre tranșee
interminabile
universuri paralele unde toți oamenii sunt fericiți
albert, taci, încetează să mai tastezi
lasă-l pe acest soldat plin de noroi
să concluzioneze el

lucrurile se complică
între degetele mele și acel Albert care fumează
se deschide un tranșeu murdar
soldatul cu mască îmi urlă în urechi
aruncă-te în tranșeu Albert care tastează

Albert care fumeză și
Albert care tastează
au fraternizat
sunt amândoi în același tranșeu murdar

în fața lor un tranșeu inamic
plin de cetățeni striviți de cotidian
li se văd doar ochii sub măștile gri
degetele febrile strâng arme automate ruginite
soldatul cu mască le ordonă
Foooc!

nici un Albert nu apasă pe trăgaci