Nu urc cu liftul
treptele mă liniștesc
încerc să-mi scutur orele de pe haine
încerc să fiu liber spre casă
aud la fiecare etaj pe cineva supărat
înjură cât îl ține
eu ascult Vivaldi la mobil
urc
lumea mea e un turn
cu ferestre înalte
se poate pătrunde ușor cu privirea
fiecare stă în spațiul lui
așteaptă să-l sune cineva
să-l anunțe de-o vizită
să-i laude mobilierul
tablourile
paharele de cristal
florile aranjate pe terasă
urc
cineva mă înjură că urc
scuturându-mi orele de pe haine
cuplând lumina la fiecare etaj
de fapt întrerupătorul face zgomot
eu întotdeauna ajung târziu
pereții sunt dintr-un înveliș de frunze
se aude tot
locul unde îmi cad hainele
pantofii cureaua
numai pe terasă pot să iubesc
să nu mișc patul
să nu se audă muzica
să nu spun niciun vers iubitei
să termin repede cu plăcerea
să-mi reglez respirația mai încet
niciodată n-am respectat programul
cineva m-a reclamat la asociație
pașii mei în lumină
și
că iubesc la ore nepotrivite