așa sunt eu
spumant...
plin de bule dureroase
și miros a rădăcini
până în locul în care
nu există durere
locuiesc aparent
într-un timp
fără amprente
amestec iubiri
pun culorile limită
între spații
dar nu știu să mă întorc
în imaginea pe care-o
intuiesc că aș fi fost
poate mâine
devreme
poate prea devreme
gătit ca de slujbă
o să apar
dintr-un punct
o să-mi caut importanța
să o șterg
oricum sunt un nimeni singuratec
nu pot fi nici măcar pasărea
fără cuib care respiră
între două aripi de carne

ar trebui să trec dincolo
să-mi asum căutările
cu brațele goale
acoperindu-mi pașii
cu umbre
singurul zbor spre nicăieri
fără zgomot
fără zvâcniri
fără limite
printre tăcerile erodate
care mă definesc
dar nu pot
să trec mai departe
fără nume
am nevoie de un nume
să-mi pot căuta
sufletul din care
am pornit lumină

...dacă va fi să fie

mâine o să iubesc
mai mult decât ieri
voi fi ospățul clipelor
dintre două respirații