Îi adulau cerșindu-le favoruri,
Vedeau în ei destinul, împlinirea,
Obraji scăldau cu lacrimi ca onoruri,
Oracole-n altar ciopleau menirea.

Dar zeii tac, sau râd de toți și toate
Stropșindu-i sub a vieții crude valuri,
Chiar dacă-i văd sărmani și rupți în coate,
Îi potopesc cu false idealuri.

Un singur om desăvârșindu-și jertfa,
I-a învățat privirea înspre ceruri,
Crucificând nu trupul, ci amorfa
Credință în minciună și totemuri.

Ca să te naști și să te dai pe tine
Prin adevăr și cu seninătate,
Să nărui temple false în ruine,
Acesta-i drumul sfânt spre libertate.

ciclul ~ 100 de gânduri ~