în lună, amintirile se răsfrâng,
durerea-i o trecere lentă prin moarte,
doar timpul, încarnat în glodul de lumină,
mai trezește șoaptele unor înțelesuri uitate.


stelele zâmbesc la geamul tău, liubocika,
dar nu tresari, nu simți nici măcar un fior,
de parcă niciodată ele n-au existat -
baloane de spumă ce se sparg de zidul aspru al îndoielii.


și știu:
de-acum,
balansul orelor
nu va mai urni
inertul semn.