cu limbi despicate noaptea
mă biciuie
voi sângera
puțin întuneric
să fie genunchilor cuib
când se va prăbuși
iarna prin măduvă
cum o stea
în fântâni părăsite.

eppur si muove,
doamnă,
îi râd cu lumina-ntre dinți
eppur si muove...

și clipa se dilată,
verde
iris de linx.