știu că n-o să trec pe aici astăzi
probabil nici mâine
doar duminica
ziua perfectă de pe
marginea săptămânii
în care amiaza pândește
în firul de iarbă
apa fântânii
flămândă
se întoarce să adape
piatra întinsă între două spații

nicio ploaie n-ar acoperi marginile

urmele pașilor
ca două bătăi de clopot
măsoară timpul prin care am trecut
înspăimântat de
indiferența lui Dumnezeu
care-mi cenzura trecerea
prin zi
îmi privesc urmele
abandonate ca niște resturi
și tac...

e sărbătoarea sufletului