Nu vezi? Nu am nimic, ma bucur doar la amanunte
Si plang...caci umbra nu mai fac, frunzele cazande
Si mor furnici, nepasatori in mersul nostru le calcam
Iar strugurii-i strivim, ce nobil scop! sa ne-mbatam.

De ce n-asculti cum bate vantul?
Cum trece printre frunze, le doboara
De ce nu simti, ce rece e pamantul?
Caldura o accepti, dar frigul te-nfioara..?

Nu stii?
Ca radacinile-s amare, iar fructele sunt dulci
De mergi in continuare, tot mai departe-ajungi
Opreste-te din drum, nu te gandi la infinit
Orice calatorie, isi are-al ei sfarsit.

Noi n-ascultam magia muzicii de dimineata
Cand ciripesc puiutii, ce-n cuiburi au prins viata
In iarba nu ne-ntindem, caci rece e pamantul
Dar de am face-o, mai limpede ne-ar fi gandul.

Si nu culegem roze, caci spinii ne inteapa
Nu pretuim un cerc, facut cu-o lacrima pe apa
Si prindem fluturi, invidiosi fiind pe-a lui culori
Ne-adapostim cand cerul s-a umplut de negri nori.

N-avem habar ca varsta-i doar un numar
Ca nu intotdeauna, bogatia sta in cufar
Iar timpul e ceva abstract, doar un cuvant
De-l cauti nu exista!...in nici un colt de pe pamant.