Plicti-poem
sau…
despre ce se poate naște dintr-o Petronelă
asteptându-si ora 16 și fără umbrelă.

Domnița Ploaie, nativ împrăștiată,
Scrie tratate despre lacrimi, udă toată.

Visând sub piramide de gânduri aburite
Citesc fără să vreau pasaje ruginite.
Ronțăi fără zgomot când și când
Câte un bine crescut biscuite-cuvânt.
Păstrez în cerul gurii cate o vocală
O vreau pătrată, ea se vrea ovală.
Luptând cu silabe, ascut dinți sonori
La fraze docile cu sensul în nori.
Cascade de vibrante vorbe coapte,
Dărâmă vechi trasee de la gând la fapte.

Ce-a fost a se spune e-ascuns sub cerneală…
Departe de sclipirea din ochiul ce-nșeală.