Stau și fumez pe canapeaua din camera Lui,
Mai sorb din cafeaua ce zace pe masă,
Stau și-l aștept pe ... El,
Să-l sărut și să mă pierd în brațele Lui.

Privesc în jurul meu,
Și cad în letargia visului de ieri,
Însă privirea ei pătrunzătoare
Îmi sfâșie cordul deschis.

Îmi zâmbește ironic
Din pozele aranjate în vitrină.
Sunt pozele unei foste iubite,
Uitate poate, în rame frumos lustruite.

Sunt acolo de mult,
Și-au câștigat binemeritatul loc,
În sufletul și “vitrina” inimii Lui,
Zâmbete care au împodobit cândva
Micul Lui Univers.

Un Univers în care, timid,
Am pătruns și eu.
Și calc ușor cu pașii-mi greoi,
Însă podeaua mai scârțâie din cand în cand,
Trezind parcă amintiri uitate de mult.