Tu, înger ce te naști din zi,
Și-ncet parcă răsari din vis.
Ce te-nalți în al nopții paradis,
Cobori ... din nou în zi.


Să strălucești sub miile de raze
N cufundat în mantii innegurate.
Să răspândești lumină între păcate,
Nu să trăiești în suflete îndoliate.


Să cauți în a zilei destrămare,
O picătură din dulceața fericirii.
Nu să exiști într-o continuă căutare
Sau stăpânit de ghearele asupririi.