m-am oprit în piața domului
acolo unde porumbeii umblă printre oameni
ca niște copii ai străzii
ei nu dorm în canale
ei dorm în turnul cel mare pe buza clopotului
și când bronzul începe să răsune
coboară pe umerii noștri ne șoptesc la ureche
opriți-vă în loc e vremea rugăciunii
sigur noi nu înțelegem ce spun ei
zâmbim prostește și le dăm grăunțe
am stat pe o bancă lângă un bătrân
țineam amândoi mâinile pe genunchi
apoi am făcut schimb
pe genunchii lui slabi se odihneau mâinile mele tinere
pe genunchii mei tineri se odihneau mâinile lui bătrâne
apoi ne-am schimbat între noi inimile
el a început să vadă mai bine siluetele oamenilor
eu am început să văd în sufletele lor
a plecat cu mâinile mele învârtind aerul
și cu inima mea învelită în trenciul lui ponosit
am intrat în catedrală o muzică de orgă
tăia în bucăți trupurile credincioșilor
m-am sprijinit de o coloană
când am ieșit de acolo
aveam brațe noi și inimă nouă

dorm uneori între porumbei
acolo sus pe buza clopotului
tot legănându-mă vâj-vâj