Sens fără sens …
- Lui G . E -

Mă pierd în iluzii de cleștar
Cînd fericirea îmi cutreieră neființa …
Îmi ascund de nemurire ființa îngropată în tăcere
Și mă sting fără farmece modelate …

Madone de argint mă cheamă să dezleg tainele dumnezeirii
Și să port pe brațe sicriul neputinței ….
Mă roade uitarea flămîndă
Care mi-a îmbolnăvit sufletul de gastrită …

Mă dezlipesc de filele zîmbetetului
Ca un triunghi de laturile sale
Și îmi lipesc pe frunte dorința veșniciei
Care te mai recunoaște și azi …

Poate că dumnezeul meu a trăit ăn alte ere
Poate că veșnicia mea este păcatul singurului sărut
Care ți-a dat un sens …
Care mi-a spulberat non-sensul …
Care mă vrea , care te strigă , care ….
Mă ucide …
( 28 febr 2008 )