sau aș putea să sparg între dinți un ultim țurțure de gheață
să-mi paralizeze toți mușchii
să te aștept așa încremenit pînă cobori din tren cu toate caserolele
pline cu mîncare caldă
îmi povesteai despre cum ai îmbrăcat motanul și l-ai încuiat două ore în casă zicînd
că merge la școală apoi l-ai botezat jocuri de oameni singuri
oameni singuri și pașnici
mă jucam și eu alergam de la o ușă la alta să nu mă prindă vîntul

sînii tăi mici ca două cuiburi de graur
sînii tăi mici învățînd încă adunarea împărțirea despărțirea și alte dureri
sînii tăi mici încă încă învățînd să se deschidă
cînd degetele coboară în piele ca ploaia pe streașină

dă doamne ploaie
dă doamne ploaie curată preotul ieșea pe uliță
trăgînd după el tot satul
dă doamne ploaie curată să rodească
pîntecul ăsta de care mă lipesc în fiecare seară
ca de un foc

și-acum mă mai joc
alerg de la o ușă la alta să nu mă prindă vîntul
la fiecare refuz mi se umezesc ochii ca unei vite

încojurat de lucrurile tale și lucrurile tale îmi fac bine
vorbesc cu ele și ele mă ascultă
încă mai au urme din tine
caietul de rusă parfumul vorbesc așa într-un fel cîntat
mai mult legăn cuvintele am tot timpul din lume
să-ți spun tot ce nu pot face