Caii alergând potcoviti cu foc, täcând muntii se aprind, turme purificate de descântec,femeile unse cu ofrande si focul urzind scaunul cetätii din pär de femeie din parfumurile ei.
Ränile focului prind aripi, descântä sase tinuturi spintecate, seminte de pärinti încoltind în pulpele femeii, zâna focului cu robii lingând gleznele de argint, pe tronul Maui din bätätura satului de sclavi... focul pierii printre buzele mortii.
Tanifa mugind spälând tälpile zeului în foc, carnea de lemn a arborilor se despleteste, în mii de färâme se curmä saliva dragonilor, împäratul Matima palatul de jad, grumazul palatului stä muscat de sângele ce desfäcu cerul în douä femei mirosind a altar si a seminte de cai, lutul se fäcu taur peste sapte coaste, dealuri mugind descojite de îngeri, pär de femeie îi crescu taurului pe tâmple si aripi în zidurile cetätii...Manole cu gura plinä de pämânt în somnul facerii se smulse din descântec spre turmele ofrande Gliei, Manole scrijelind murii râse haotic în barba mortii de pe umärul tainei.
Väduv de piaträ , focul adormi sub särutul Anei!