mi-e frică de cuvintele noi
sunt trist

carnea mi se chircește sub piele
mă zbat
sub nimicuri
liniștea topită în palmă
curge vâscos până la tălpi
apuc doar să respir
cât o lumânare prin flacără

cineva umblă prin mine
în căutarea unui loc de odihnă

încerc să respir
respir...

cred că Dumnezeu îmi cedează
o parte din el