sunt custodele unui muzeu de suflete
o sală mare cu rafturi inalte
de-a lungul și de-a latul pereților
doar tavanul are guri de-aerisire
prin care pătrund ziua păsări
iar noaptea urme de pași rătăciți
din parcul de-alături

scriu pe genunchi intr-un colț după ușă
singurul loc rămas liber
ghemuit cu o pană de gâscă
pe niște piei argăsite cândva
leii și tigrii fioroși ai altei lumi

au ars pădurile s-au inmulțit vânătorii
crescând prețul oricărui dinte de umbră
și oricărei cozi de intuneric

inregistrez cu număr curent
oricare intrare de fapt borcane
cu gurile acoperite de celofan
și strânse cu elastic in care zac
innecate-n formol
sufletele-alese după starea de fericire
cele mai fericite au raftul din mijloc
pentru-a păstra echilibrul incăperii
și-a o feri de seisme

de o viață ingrijesc de acest muzeu
și nu mi s-a permis să-mi rezerv
un loc in raftul celor fericiți