Despărțirile
sunt ca niște nașteri
mai grele
asistate
de proprii-ți copii
speriați
privindu-ți lung
chipul încordat
de părinți
strigându-ți numele
tare
de surori
de vecini
de anotimpuri
înghesuite
unul în altul

ascunse
în jaluzele
ferestrele casei
cu mâna la gură
nu înțeleg
de ce ți s-a rupt
apa
așa fără veste
cum poți urla
pe dinăuntru
înfigând unghii
în carnea sufletului
adânc
cum se lovește
ecoul
de pereții
trupului tău
scrijelindu-l
dintr-o parte
în alta

despărțirile
sunt ca niște nașteri
înainte de vreme
te naști pe tine
din nou
prunc nedorit
neiubit
și cu ochii lipiți