M-am îndrăgostit de versuri ...
De lumea mirifică, de tărâmul fantastic,
În care evadez... de glasuri
Ce-mi înveninează sufletul sarcastic.

Din durere răbufnesc în plâns,
Din întunericul de lacrimi ...
Transform totul în stih, într-un râs
Ce-mi maschează durerea de patimi.

Ce tristă-i ziua fără răsărit...
Ce tristă-i noaptea fără apus...
Dar cum totul are un sfârșit
Așa și lumea mea s-a dus...