Sufletul...
O frunză-n vânt.
Fotosinteză-n spirit,
Ce leagă de pământ.

O simplă irizație
De soare printre nori,
Învie și o floare.
Adună și cocori.

Iar omul tot vibrează,
Și sufletul trăiește.
E soare iar e soare ,
Când viața se ivește.

ÃŽn zbor, metempsihoza,
Prin frunză îmbrăcată.
Aduce ca un dor...
O fată.

Iar judecata trecerii,
De ani...
Aduce verde înfrunzit
De proaspăt ancestral.

Aduce floarea,
Ca un suflu nou.
ÃŽn geana de iubire ,
Ca ecou.