Paralela este viața celor doi necunoscuiți
Ce soarta le-a surâs spre despărțire
Căci mult timp au fost iubiți
Dar n-a ținut a lor iubire.


Paralela este calea pe care mergem noi, cu noi înșine uneori
Încercând tot timpul, imposibilul, lucruri noi
Uitând că nu suntem decât niște umbre pe pământ
Ne tratăm unii pe alții ca pe niște eroi.


Mergem în antiteză uneori cu timpul și cu viața
Cu cineva ce-n inimă nu vede decât ceața
Ignorând că-n paralel cu a-l ajuta pe el
Primim divinul dar din cer.


Uităm că-n paralel cu lumea asta strâmtă
În care ne tot luptăm pueril după ciolan
Mai este încă o lume sfântă
Ce n-are nici o treabă cu păcatul.


Paralelă este linia pe care mergem noi adeseori
Parcă am fi tramvai pe căile ferate
Nimic nu poate da din păcate timpul înapoi
Să le reparăm apoi pe toate.....