RUGÃCIUNE

În numele tatălui, și-al fiului, și-al sfântului duh
Eu apelez la tine - altfel la cine?
Chiar nu mai am unde să merg: știi bine.
Îmi calc orgoliul și cad în genunchi - spre Tine
Rogu-te, o dată, doar o dată, fă și tu ca mine.

Dacă un lucru m-a învățat lumea,
E că de-acolo sus, nu se mai vede ura,
Durerea, tristețea, chiar și-amorul;
Părintele nu-și înțelege odorul
Stă între ei timpul; trecut și viitorul.

De e nevoie-ți spun, ruga-i cinstită,
Ea vine din inima-mi umilită,
Știu tu urăști Părerea. E cumplită,
Distruge unitatea ta minuțios zidită.
Și-atunci te-ntreb - totuși de ce-i sădită?!

Coboară-te-ngenunchi, ca pentru rugă
Tată, oprește un moment ciudata astă fugă!
Vino-n pădurea-ți, șezi, CURMÃ-ÞI DIN FUGÃ!
Uite, vântul culcat-a la pământ o veche buturugă,
Și-acum zbiară năpraznic: NU POÞI FI ÎMPÃRAT FÃRÃ DE SLUGÃ!