Trăiesc în lumea inventată
Pe care singur mi-o creez,
Şi nu aş vrea ca niciodată
Să simt nevoia să optez,
Între o lume ideală,
Creeat-aici, în visul meu,
Şi viața pe pămîntul mamă,
Ce mi-o duceam un pic cu greu.
Dar să nu credeți că mă plîng,
Eu meditez acum în scris;
Înşir pe foaie al meu gînd,
Din sufetu-mi aproape stins.
Cîndva voi reuşi să zbor,
Să mă desprind de-acest pămînt,
Să urmăresc vechiul meu dor,
Ce va zbura purtat de vînt.
Şi mă va duce mult departe,
Departe de a voastră lume.
De stele eu voi fi aproape,
Şi voi putea atinge luna.
Acolo vom fi tu şi eu,
Cei ce visăm să nu mai fim.
Să mă săruți... şi apoi eu...
Şi vorbe dulci să ne şoptim.
Eu tot visez, visez să fim...
Eh, sunt doar vise, ce păcat!
Noi vom obține ce dorim,
Le vom avea neapărat!
Acum revin iar pe pămînt,
M-aşez la masă şi iar scriu.
Iarăşi înşir acelaşi gînd;
În altă lume vreau să fiu!