cuvintele tulbură gândul
până în adâncuri
ochii strânși
de mâhnire
ucid o zi
prin care
trebuie să trec
fără lacrimi
mă așez pe umbră
aceeași plecare
transparentă
fără pași
cu piele și os

oricum nimeni nu mai
are nevoie de mine

o conservă ieftină
împărțită între anotimpuri

pământul chircit de emoție
desprinde o amprentă...