agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1583 .



Encaminada1
poezie [ Underground ]
Cerca del final

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pernelle ]

2008-04-09  | [Acest text ar trebui citit în espanol]    | 



Miro mi austera milla verde bien de frente.
Aún hoy no espero que me toque ese camino.
Pero no dejo de tenerlo bien presente.
Dos mil pares de pasos. No se queda ausente
el alba venidera del triste destino.

Mil pares rojos van pasando muy deprisa.
Los espejos destrozan con crueles mordiscos
la piel de la máscara proscrita y occisa
que huele a prostituta y a mentira lisa.
Rostro infame lleno de delitos ariscos.

Para los otros mil aún queda un cierto tiempo.
No mucho. El totalmente libre y necesario.
La oscuridad no oculta mi podrido cuerpo
y deja al descubierto mi lerdo destiempo
en blancas capilares vías de extrarradio.

Salgo a la luz. Miro y desdoblo aquella esquina
que deja abierto el paso a esta última hora.
No tengo miedo. Tiembla una posible inquina
y un niño solo y ciego, con firmeza, llora.
No dejo una ruta fría y desoladora.

.Va llegando el momento y programo el viaje.
Quiero ir de vacío dejando en la tierra
de olor contenido, la brisa de la sierra
trocando en gladiolos los cardos del bagaje
y la luz renacida del que, sordo, yerra.

Suenan los engranajes que distancian mi fin.
Separan los vagones de épocas taradas.
Se acabaron los años de las mascaradas
Quedan pocos milímetros cerca del confín
que limita el abismo de muertes cercadas.

Ara algú ha vingut a per la meua estima.
Ara prop de la fí s’ocupa del temps perdut.
Com no ha conegut de mi, gens de mi ha volgut
No li diré a ningú que al minut que s’arrima
el cap i el cor ens parlem d’un moment benvingut.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!