Cernea lumina dimineții
Diamantină floare de lămâi,
Mă așezam pe treapta vieții
Și mă rugam, o zi, să mai rămâi.

Priveam spre ziua în hlamidă,
Pe umăr îi râdea un heruvim,
Și ascultam tăcerea blândă
Ce ne-ndemna să ne iubim.

Sclipeau în piscul fantomatic
Albastrele lumini, mulate,
Peste edenul singuratic
Ploua și cerul cu agate.

Cântau zefirii prin mangrove
Ce chicoteau sub soare tropical,
Și mai visau sărut de nove,
Înmiresmate flori de portocal.

Vibra o liră-n depărtare
Când briza despletea prin palmieri,
Povești cu zei ascunși în mare
Și ne’nfricații cavaleri...

Lumina dimineții fulguia
Pe tâmpla ta, esență de migdal
Și-nrourată clipa drămuia,
Iubire cu parfum medieval.