Când dimineața-n trupul nopții trece
Și-n geamuri bate galeș primăvara,
Lumini pătrund prin sticla rece
Și flori de umbre garnisesc cămara.


Chiar dacă prind pereții iar culoare,
Lumina-i cu tristețe-ngemănată,
Căci griul din unghere moare
Și sărăcia hâdă se arată.

.
Peste fotoliu stau de-a valma haine
Ce-au părăsit dulapul cariat,
Visând mâncare, pisunica doarme
Pe-un lăvicer de vreme deșirat.


Pe margine de masă zace-o carte,
În farfurie un coltuc de pâine,
Pe tavă: din gutuie – doar o parte,
Piracetam și două aspirine.


Alături, pe balansoarul învechit,
Sub pledul ce-alunecă spre dușumea,
Femeia, cu trupul de dureri chircit,
Se luptă iar cu boala... O câștiga?