într-o oarecare zi de primăvară
către ceasurile amiezii
poetul se îmbrăcă în costumul cel bun
își încălță pantofii de lac
deschise fereastra o închise la loc
strănută înciudat
apoi cu o reală teamă de viitor
adormi în aurita sa colivie
fără să mai spună nimic

poetul visa
prin somnul lui treceau
legănându-se cu timiditate
balerine fosforescente
fel de fel de lucruri și întâmplări zburau
prin aerul colorat în nuanțe aprinse de roșu

la marginea târgului de provincie
poetul nostru arunca de zor cu pietricele
spre norii mici grăsuni și enervanți care defilau
fără să îi dea vreo importanță

înspre seară
ieșea cu o stropitoare în mână să ude
straturile de roșii ceapă verde și pătrunjel
din micuța grădină a casei sale
fluiera atunci un cântecel vechi
dar foarte frumos
pe care îl scrisese în copilăria sa

noaptea
conform uzanțelor
poetul nostru intra în câteo poezie
și nu mai ieșea de acolo până a doua zi la amiază
când
se îmbrăca în costumul cel bun
își încălța pantofii de lac
deschidea fereastra o închidea la loc
strănuta înciudat și apoi adormea în aurita sa colivie
fără să mai spună nimic
știa el că atunci când va muri
locuitorii micului târg de provincie
îi vor inventa desigur
o viață de toată frumusețea



ascultă poezia în lectura autoarei