De câte mii de ori au pus piciorul
Figuri ilustre, făurari de școală,
Pe lespezi reci, mai sus de piața goală,
Spre sala-n care se coboară storul.

Pe scenă urcă, cu privirea-n poală
Și pas codit, mototolind covorul,
Un tânăr zvelt, tânjind să prindă zborul
Poemului cu rima lui domoală.

Aplauze. S-au auzit și-n stradă,
Ca niște jocuri albe în eter.
Lumini la geamuri începeau să scadă

Veghind ecoul așezat stingher.
Pulsări în ochii ce-ncepeau să creadă
Că tainele, înfrigurat, nu pier.


25 octombrie 2007