Mai întîi
vă îmbrățișez pe toți,
voi venerabili,
vă amușinez scorburile
apoi îmi așez capul
pe catifeaua verde
de la nord de voi înșivă.

Noaptea, prin iarba lascivă
ce-l ademenește pe Ahile
din călcîiele mele,
îmi arătați îmbietoare comori
în vulve sidefate
ori eu vă ocolesc
cu zîmbet de Giocondă,
ies la liman,
grăunte de nimic
la braț cu-o stridie
ce mă adoră...