mi-e toamnă-n primăvara asta
pe alei îmi curg frunzele rănite
de verdele crud
mugurii îmi pleznesc pe dinăuntru
zadarnic izbind în coja crăpată
mi-au plecat păsările, călătoarele
iar cuiburile goale, atârnă
ca niște aripi frânte
e cenușiu apusul peste care
își pleacă geana obosită
ziua de mâine