scutul meu a stat prea mult
în bătaia arcului tău
e ciuruit, prin el intră
toate constelațiile din emisfera australă
de câteva zile
s-a topit în pielea mea
metalul a luat forma chipului meu
devin un blazon
care-mi apără pieptul
propria mea armă defensivă
altceva nu mai am
mâinile goale
din care picură versuri
pe asfalt urmele tale
se impregnează și mai mult în mine
sunt un obiect cu însușirea
de a te iubi până la capăt
chiar dacă odată ajuns acolo
nu vei mai putea utiliza decât
cercurile care se descriu în sânge
atunci când plictisit arunci
cu îngeri, diverse forme, diverse culori