... fumée blanche
flacăra rece a unei femei
acoperă cu aripile sale
goliciunea trupului meu

preoteasă suverană a orgiei
ce avea să se întîmple
mă primenești
ca înaintea unei spovedanii

devin o reptilă umedă
ce-și depune ouăle
în crăpătura dintre două zile
pe aici trece vuietul acestui anotimp
și frica
pasta dulcei mutilări de sine
privesc... plouă
se spală timpul în jurul meu
s-au înmulțit răpitorii
resturi organice
inundă viscerele unui vis
noapte petrecută cu o femeie urîtă

din lemnul scorojit al unei cruci
ies și-mi șterg palmele însîngerate
de un perete pe care curge
lumina acestui capăt de ziuă
spaimă străvezie ce suie în cuvinte

sînt o margine lustruită de macadam
pe sub tălpile celor ce mă cutreieră
astăzi

puhoaie de ape sărate
într-un desfrîu repetat
vin și se duc
le moștenesc atingerile
ca o chemare continuă

rupt de dor
reiau minciuna cea frumoasă
ce se întinde precum mirosul de smirnă

taina nu va fi rezolvată niciodată

pur și simplu răsare soarele
cu cea mai discretă grație