de te-aș putea gândi un câmp de maci
sau arbore-ncărcat de floare
ploaie ce răscolește al primăverii neant
sau poate o rază ca să-mi cearnă
nădejdea mirului ars sub icoană
aș cere să te-așezi ca lacrima sub ochiul meu
în zi de sărbătoare

de te-aș putea privi în cerul ochilor
corăbii pe ape-nfurtunate aș găsi
sau poate doar treceri line spre-o altă lume
învolburat de gânduri ciupind acorduri de chitară
lumini bezmetice ce se perindă-n minte
închise-n trupul lor ermetic
dorind să evadeze

de te-aș putea ciopli în inima-mi de sânge
speranță ce arde tumultos un dor
vei fi ca fluviu ce-și poartă veșnic spre depărtata zare
cuvântul plin de sunet găsindu-și în Dumnezeu scăpare
din cioburi și culoare îți caut leac și mângâiere
să te așez pe-a timpului ramuri
iubirea biruind

de te-aș putea veghea vrăjind singurătatea
în taină chipul ți-aș fermeca speranță
și ți-aș cânta un cântec s-alung tot răul
să rup în două safirul depărtării
năvalnic în lumea-ți de mistere
iar licărul durerii să îl transform
în crin

din toate aceastea
doar ochii tăi parfum de mai
mi-aștern pe-a inimii icoană
un chip cioplit în tainica lumină
în dorul de a fi
doar tu!