Celei …
(Alpha ?!)

Cu ce sunt vinovat, că m-am născut,
Ca orice alt om, muritor de rând ?!
De ce sunt înfierat, să port o vină
Creată de Unica Forță Divină ?!…

Mă simt, deja, un fel de victimă,
În încercarea, inutilă, de a evada
Din sufocantul Evantai, îngreunat de Tină
Spre alt Meleag, precum acel din Iliada…

E gata Pânza! Și cât de mult eu mi-aș dori!
Să-mi pot acoperi cu ea îndată
Povara și Calvarul amintirilor de altădată…
Dar mai ales cu-al tău Surâs, de fată,
Ce-mi poate oferi, ca niciodată,
Licoarea Liniștei Depline, din care
Să degust așa cum se cuvine
Cel mai plăcut, suav, dintre Destine!…

Eu m-am păstrat, de altfel, ca și tine
Mizând , fără a ști, că Bunul Dumnezeu
Va reveni asupra soartei mele ne-mplinite
Cu Adierea celei mai sincere dintre Vestale,
Și chiar cu cea mai Pură dintre ale Sale
Nemărginite, Unice Comori !…

Iulian Nistor
Vaslui, 30 Aprilie 2005