E duminică. Plouă.
Sufli în degete și norii se umflă
ca înecații.
Strategia zilei e simplă:
arc de ceasornic, te rotești
descuiat, în jurul propriei axe.
Înveți să așezi umbrele pe perete-
afișele electorale ale omului fără identitate,
dar soarele intră pe fereastră și le desprinde cu unghia.
Oaspete rar, evită rictusul soneriei-
răstoarnă cutele draperiei în palmă
și lustruiește parchetul cu un câine ud.
În cinstea lui umpli de la streașină paharele până la semn
și le dai peste cap ca o stropitoare beată.
Grenade vaporoase, picăturile cad pe tâmple, se sparg.
Arici speriați de suflul exploziei,
pleoapele se ghemuiesc în cearcăne
asemenea infanteriștilor în gropi de obuz.

Chipul își revendică trăsăturile dintre cioburi
precum uscatul continentele scufundate.