închid ochii și patul ca un mormânt ne amestecă visele
trupurile devin fluide când pleoapa oprește timpul
închid ochii ca un murit
sub arbore sub acoperiș
litera își sapă fântâna
sorbi fără să atingi genunea
cioburi de lumină topite
cuptoarele noptii au obosit de trecut
mă încălzesc plângând lângă tine
te întorci din ursite
te întorci strivindu-te de mine.