La granița de secundă

Pășesc într-o lume ce se sparge în cercuri , în secunde
și sper că acolo unde mă voi tăia îmi voi zări imaginea reflectata in sânge
pură de atât roșu, nedecolorată de praf și de răsuflări mincinoase..
Pășesc mai departe de tot ... mințindu-mă că nu imi este dor de mine
și de fluviul de cruci sparte ce l-am lăsat în urmă...
Pictez pe mască un zâmbet și ți-l arunc într-un scuipat,
ție , lume plină de false idealuri.
Știam de ce nu vroiam să cred.Dependentă de mască mă pierd
în ploi, asemeni unui fum de țigara-
letală mie însămi și atat de necesară in aceeași secunda...

Mă pierd.. Mă dizolv.. întrebări peste întrebări mă atacă precum biciuri...
și îmi sparg oasele,vreau să îmi rup învelișul neputincios
să îmi ridic inima spre cer și vreau să strig să îmi fie bagată la loc in cușcă.
Lacurile adanci de deasupra-mi tac.. și par atât de adânci
și de înspăimantatoare încât și umbrela-mi a fugit..
nu îmi mai găsesc calea... amintirile mi-au fost mâncate de rugină...
am ramas singură în obsesie.. la o graniță de secundă