Vino, noapte și mă fură, numai tu mă înțelegi,
Du-mă-n locuri neștiute, neumblate ani întregi,
Fă-mi din negrul tău un zid, s-ascunzi păcatele mele,
Niciun demon să nu intre, să trăiesc doar pentru stele.

Cumpără-mi un loc de cinste lângă Lethe, apa mea...
Pentru câte am trait doar ea mă mai poate salva,
C-am iubit și vreau să uit mâna ce, în părul meu,
Fie ziuă, fie noapte, semăna păcat mereu.

Poartă-mă spre nicăieri, pe drumuri oarbe să pașesc,
Doar așa voi vinde frica, că-i posibil să greșesc,
Voi zice că nu se poate, ochii-i să-mi răsară mie,
Să-mi provoace, înc-o dată, haină tahicardie.

Vino, noapte, vino-acum!
Vino, pune-mă pe drum!
Tu predă-mi taina fugirii,
Eu să șterg urma iubirii!
Vino, noapte, negreșit,
Eu mâine vreau să fiu un mit!
Vino, noapte, să mă cumperi,
Că timpul trece greu când suferi!