Aș vrea să mă ascund după somn
Căci clocotește sângele în mine.
S-a făcut negru după botezul privirii tale
iar orice bătaie a inimii e din ce în ce mai obosită.
E pe moarte.
Știu, sunt cuvinte ce ți-au mai fost spuse-
adevăruri precum apa ce rupe muntele - atât de pure,
dar atât de năucitoare încât îți pierzi vâsla.
Mă iau de mâna cu De ce-ul , amantul meu de vreme rea
și îți criticam inocența .
Inocență ce se ascunde sub rotocoalele unei țigări
pierdută in vreme.
Atât de lasciv, de pierdut in spatele unei jonglerii, atât de greu și de ușor de înteles.
În final, asta e.Voi lua premiul pentru săritura în resemnare
și voi continua jocul- deși cuvintele mă ceartă
că stau atât de goală în fața foii , așteptând
să te ridici din ea.
Sau poate , mai bine , mă ancorez în dorință ,
păcălindu-mi propria inocență și îți zic :
Ești doar un alt izvor de rime false. Piua.