nu mai știu, pe drumul acesta dispăream din lume
cu ochii închiși și lumea era oarbă
în umbrele noastre tresăream când atingeam cristale risipite din stele
ce ploi!

îți prindeam tălpile de stropii de rouă și te-mpleteam pe pământul cald
ce broderie!
tu în mijlocul ierbii spălată de noapte

nu mai știu, mi se pare un mister
un vis avut o poezie ce-a scăpat
printre sălbatici
ori printre noi

pe colțuri piatra sapă drum adânc
pe tălpile-mi ce sorb din amintiri
semnul umerilor tăi lăsat acolo
pe pământ

mă nasc a doua oară
fir de iarbă